Dorin Dusciac

The collapse of USSR in late 1980's and the beginning of 1990's was accompanied by a series of local and regional separatist movements that have rapidly burst out into local violent confrontations or civil wars, resulting in so-called "frozen conflicts" in Abkhazia and South Ossetia (Georgia), Transnistria (Moldova) and others. Since 2014, the Eastern part of Ukraine (Donetsk and Luhansk regions) is undergoing a seemingly similar scenario. Large numbers of people originating from conflict zones have migrated to Western Europe in search for peace, better economic conditions and personal and professional accomplishment. How do these migrants identify themselves once settled in destination countries? How do they define their own "national identity", as persons originating from unrecognized "States"? In this paper, we compare the cases of these separatist regions in an attempt to offer an insight into a new topic, situated at the confluence of migration studies, geopolitics and ethnology.

In this work, we present the results of the first part of a research project aimed at offering a complete response to dosimeters providers and nuclear physicists' demands for high-energy (6 – 9 MeV) photon beams for radiation protection purposes. Classical facilities allowing the production of high-energy photonic radiation (proton accelerators, nuclear reactors) are very rare and need large investment for development and use. A novel solution is proposed, consisting in the use of a medical linear accelerator, allowing a significant decrease of all costs.Using Monte Carlo simulations (MCNP5 and PENELOPE codes), a specifically designed electron-photon conversion target allowing for obtaining a high energy pho-ton beam (with an average energy weighted by fluence of about 6 MeV) has been built for radiation protection purposes. Due to the specific design of the target, this " realistic " radiation protection high-energy photon beam presents a uniform distribution of air kerma rate at a distance of 1 m, over a 30 × 30 cm² surface. Two graphite cavity ionizing chambers for ionometric measurements have been built. For one of these chambers, the charge collection volume has been measured allowing for its use as a primary standard. The second ionizing chamber is used as a transfer standard; as such it has been calibrated in a 60Co beam, and in the high energy photon beam for radiation protection.The measurements with these ionizing chambers allowed for an evaluation of the air kerma rate in the LINAC based high-energy photon beam for radiation protection: the values cover a range between 36 mGy/h and 210 mGy/h, compatible with radiation protection purposes.Finally, using Monte Carlo simulations, conversion coefficients from air kerma to dose equivalent quantities have been calculated in the range between 10 keV and 22.4 MeV, for the spectral distribution of the fluence corresponding to the beam produced by the linear accelerator of the LNE-LNHB.

Résumé: Cette étude propose une solution pour répondre à la demande des fabricants de dosimètres et des exploitants du nucléaire de disposer de champs de rayonnements photoniques de haute énergie (6 à 9 MeV) afin de caractériser (test de type) des dosimètres en vue de leur mise sur le marché et de les étalonner. Les installations de production de champs de rayon-nements photoniques de haute énergie sont « lourdes » et très rares (accélérateur de protons , réacteurs nucléaires type piles piscines, …). L'utilisation d'un accélérateur médical permet de mutualiser l'utilisation entre radioprotection et radiothérapie en diminuant les coûts d'exploitation. Dans un premier temps, nous avons défini (par simulations Monte Car-lo) puis réalisé un ensemble cible de conversion-atténuateur-égalisateur, qui permet d'obtenir un faisceau homogène de photons de haute énergie (énergie moyenne pondérée par la fluence égale à 6,17 MeV) pour la radioprotection à partir d'un faisceau d'électrons de 18 MeV, fourni par l'accélérateur linéaire médical du LNE-LNHB. Le faisceau ainsi obtenu est homogène en termes de kerma dans l'air sur une surface de 30 × 30 cm² à 1 m. Dans un second temps, nous avons fabriqué, assemblé et caractérisé deux chambres d'ionisation à cavité en graphite pour réaliser les mesures ionométriques. Pour l'une de ces chambres, nous avons mesuré le volume de collection des charges permettant ainsi de l'utiliser en tant qu'étalon primaire, l'autre chambre d'ionisation étant un étalon de transfert, elle a été éta-lonnée dans un faisceau de 60 Co et dans le faisceau de photons de haute énergie pour la ra-dioprotection. Les mesures effectuées avec les chambres d'ionisation ont permis d'évaluer la valeur du débit de kerma dans l'air dans le faisceau de photons de haute énergie: celle-ci couvre une gamme entre 80 mGy/h et 210 mGy/h, ce qui est compatible avec les besoins dans ce domaine. Enfin, nous avons calculé à l'aide de simulations Monte-Carlo des coefficients de conversion du kerma dans l'air vers les équivalents de dose pour des énergies de photons discrètes de 10 keV à 22,4 MeV dans des configurations géométriques spécifiques et pour la distribution spectrale de la fluence produite sur le LINAC du LNE-LNHB.

L'objet de cette étude est de proposer une solution pour répondre à la demande émise par les fabricants de dosimètres et les exploitants du secteur nucléaire pour disposer de faisceaux de photons de haute énergie (6 MeV à 9 MeV) afin de procéder à la caractérisation des do-simètres (test de type) en vue de leur mise sur le marché et de les éta-lonner. Les installations de production de rayonnements photoniques de haute énergie sont des installations « lourdes » et très rares (accé-lérateur de protons, réacteurs nucléaires type piles piscines...). L'utili-sation d'un accélérateur médical permet de mutualiser les installations entre la radioprotection et la radiothérapie et de diminuer les coûts d'ex-ploitation. Dans un premier temps, nous avons défini (par simulations de type Monte-Carlo) puis réalisé un ensemble cible de conversion électrons/photons-atténuateur-égalisateur, qui permet l'obtention d'un faisceau homogène de photons de haute énergie (énergie moyenne pon-dérée par la fluence égale à 6,17 MeV) pour la radioprotection à par-tir d'un faisceau d'électrons de 18 MeV, fourni par l'accélérateur li-néaire médical du LNE-LNHB. Le faisceau ainsi obtenu est homogène en termes de kerma dans l'air sur une surface de (30 × 30) cm 2 à 1 m. Dans un deuxième temps, nous avons fabriqué, assemblé et caractérisé deux chambres d'ionisation à cavité en graphite pour réaliser les me-sures ionométriques. Pour l'une de ces chambres, nous avons mesuré le volume de collection des charges permettant ainsi de l'utiliser en tant qu'étalon primaires. L'autre chambre d'ionisation étant un étalon de transfert, elle a été étalonnée dans un faisceau de photons issu d'une source de 60 Co et dans le faisceau de photons de haute énergie pour la radioprotection. Les mesures effectuées avec les chambres d'ionisa-tion ont permis d'évaluer la valeur du débit de kerma dans l'air dans le faisceau de photons de haute énergie pour la radioprotection : celle-ci couvre une gamme entre 80 mGy·h −1 et 210 mGy·h −1 , ce qui est compatible avec les besoins dans ce domaine. Enfin, nous avons calculé à l'aide de simulations de type Monte-Carlo des coefficients de conversion du kerma dans l'air vers les équivalents de dose pour des énergies de photons discrètes de 10 keV à 22,4 MeV dans des configurations géométriques spécifiques et pour la distribution spectrale de la fluence produite sur le LINAC du LNE-LNHB.

Abstract
In this work we present the results of the first part of a research project aimed at offering a complete response to dosimeter manufacturers and users of the nuclear industry demand for high energy (6 MeV– 9 MeV) photon radiation beams for radiation protection purposes. Classical facilities allowing for the production of high energy photonic radiation (proton accelerators, nuclear reactors) are very rare and need large investment for development and use. We thus propose a novel solution , consisting in the use of a medical linear accelerator, allowing for a significant decrease of all costs. Using Monte-Carlo simulations (MCNP5 and PENELOPE codes), we have built a specifically designed electron-photon conversion target allowing for obtaining a high energy photon beam (with an average energy weighted by fluence of 6.17 MeV) for radiation protection purposes. Due to the specific design of the target, this " realistic " radiation protection high energy photon beam presents a uniform distribution of air kerma at a distance of 1 m, over a (30 × 30) cm2 area. Two graphite cavity ionization chambers for ionometric measurements have been built. For one of these chambers we have measured the charge collection volume allowing for its use as a
primary standard. The second ionization chamber is a transfer standard,
as such it has been calibrated in a 60Co source, and in the high energy photon beam for radiation protection. The measurements with these ionization chambers allowed for an evaluation of the air kerma rate in the high energy photon beam for radiation protection: the values cover a range between 80 mGy·h−1 and 210 mGy·h−1, compatible with radiation protection purposes. Finally, we have calculated using Monte-Carlo simulations conversion coefficients from air kerma to dose equivalents in the range between 10 keV and 22.4 MeV, in specific geometrical set-ups, and for the spectral distribution of the fluence in the beam produced by the linear accelerator of LNE-LNHB.

Acest ghid a fost elaborat cu susţinerea financiară a proiectului Uniunii Europene «Consolidarea capacităţilor de gestionare a migraţiei în Republica Moldova». Opiniile şi ideile exprimate în acest ghid nu redau viziunea oficială a Uniunii Europene.

1. Introducere
Sistemul energetic al Republicii Moldova reprezintă astăzi o realitate caracterizată printr-o funcționalitate relativă și o eficiență redusă, din care derivă o serie de provocări importante pentru asigurarea independenței reale și a securității energetice a republicii. Într-un context mai larg, acest sistem este parte componentă a echilibrului fragil al intereselor care se manifestă în regiunea Europei de Sud-Est. Relativ slab dezvoltat și într-o situație cronică de quasi-absența a investițiilor, acest sistem este tributar al unei serii de malformații și de dificultăți structurale care își au originea pe de o parte în modul în care acest sistem a fost construit și dezvoltat în perioada sovietică (1944 – 1991), iar pe de altă parte în implementarea relativ lentă a reformelor structurale în perioada independenței Republicii Moldova (din 1991 pînă în prezent). Penuria investițiilor din sectorul energetic al Republicii Moldova se explică nu doar prin caracterul endemic și permanent al crizei economice, financiare și sociale pe care republica o traversează în ultimul sfert de secol, dar și prin lipsa de viziune al autorităților, care nu au plasat dezvoltarea și modernizarea sistemului energetic în topul priorităților. Deși subiectul asigurării securității energetice a Republicii Moldova își face apariția în mod recurent în discursul public autohton, anvergura și impactul real al acțiunilor concrete întreprinse în direcția respectivă poartă un caracter redus, deseori simbolic. Caracterul complex al situației din domeniul energetic din Republica Moldova este un rezultat și al statutului neclar al regiunii secesioniste din Estul republicii (Transnistria). Generator de instabilitate pe plan regional, regimul separatist de la Tiraspol este utilizat în calitate de curea de transmisiune a influenței Federației Ruse în regiune, contribuind inclusiv la perpetuarea stării de slabă dezvoltare a sectorului energetic moldovean. În prezentul articol, vom analiza principalele caracteristici ale sistemului energetic din Republica Moldova, limitîndu-ne la o succintă analiză cantitativă a sectorului producerii, transportului și consumului energiei electrice, și vom enunța o serie de posibile soluții pentru principalele probleme cu care se confruntă actualmente acest sector.

RESUME : Le greffage direct de monocouches organiques sur silicium est d'un grand intérêt car il permet de conférer des propriétés spécifiques à la surface du silicium. Malheureusement, les applications en microélectronique butent sur le manque de stabilité thermique des couches greffées. Les couches alkyles greffées à la surface du silicium par des liaisons Si-C deviennent instables à 250 – 300°C, les espèces organiques désorbant sous forme d'alcènes. Dans ce travail nous avons envisagé l'accrochage de chaînes alkyles par des liaisons Si-O-C et étudié la stabilité thermique des couches ainsi formées. Le greffage des couches alkoxy est réalisé par immersion des surfaces Si (111)-H fraîchement préparées dans du décanol ou du décanal à 100°C pendant 20 heures sous atmosphère d'argon. Après réaction les spectres FTIR (géométrie ATR) confirment la présence de chaînes alkoxy sur la surface et montrent un taux de couverture de 33% et 50% des sites de surface après greffage avec respectivement le décanol et le décanal. Les observations AFM révèlent que la morphologie des surfaces greffées reste essentiellement la même que celle de la surface Si-H, avec des terrasses (111) planes séparées par des marches atomiques. Cependant, les bords des terrasses des surfaces greffées à l'alcool sont irréguliers, probablement à cause de traces d'eau dans le réactif de greffage. Afin de suivre la tenue en température de ces couches, nous utilisons une cellule à température variable dans laquelle on établit une atmosphère réductrice de Noxal, à une pression partielle de 80 – 100 mT. Les spectres FTIR sont tous enregistrés à 40°C. L'échantillon est soumis à des paliers de 15 minutes à des températures croissantes par pas de 50°C entre 100 et 400°C. Le suivi in-situ par spectroscopie IR montre que les chaînes alkoxy se dégradent progressivement entre 200 et 400°C. L'étude de la forme des spectres dans la région νCH (2800 – 3000 cm-1) montre que les chaînes subissent une dissociation progressive par rupture de liaisons CC avant leur désorption définitive. Le comportement thermique des monocouches alkoxy se distingue donc fondamentalement de celui des monocouches alkyles qui désorbent de la surface en une seule étape dans un intervalle de température plus étroit (250 – 300°C) par rupture de la liaison Si-C.

In view of future microelectronics applications we have grafted short-chain organic monolayers on (111)Si via covalent Si-O-C bonding. This has been performed by reacting the hydrogenated Si surface, either thermally with methyl-and ethyl-glycolate or electrochemically with glycolic and glyoxylic acids. After grafting AFM images reveal homogenous surfaces exhibiting the step-like structure of the initial (111)Si-H surface. Detailed analysis of images recorded on surfaces modified with glycolic acid evidences however some terrace pitting indicating the occurrence of oxidation during the grafting. FTIR measurements in ATR geometry allowed detecting the organic groups attached to the surface. A surface coverage of about 50% was determined using IR calibration measurements of the precursors and quantitative analysis of the IR spectra.

A recent spectroscopic study showed that alkoxy monolayers grafted on a (111) silicon surface thermally decompose in the 200–400 °C range by fragmentation of the alkyl chains [Surf. Sci. 601 (2007) 3961]. Here this behavior is reproduced by a numerical simulation, assuming that the elementary fragmentation steps have different probabilities, depending on the length of the fragments formed. The variation of the CH 2 /CH 3 ratio, as determined experimentally by infrared spectroscopy, is reproduced with a set of fragmentation probabilities consistent with the enthalpy variation associated with each corresponding step.

We present a detailed analysis of electrically active gate oxide defects on damascene CMOS devices with a HfO 2 gate dielectric and a TiN/W gate electrode. The interface state density (D it) and the trapped oxide charge (N it) are determined by 2 and 3-level charge pumping analysis on high-quality nMOS and pMOS transistors. Furthermore, we discuss the influence of the gate stack defects on the carrier mobility in the channel and correlate the reduction of the gate oxide defect density to a mobility improvement for both electrons and holes.

Contemporary Republic of Moldova is part of the Romanian ethnical and cultural space. The territory is a recent geopolitical construct, a consequence of the Soviet invasion of Romania (1940) and of further territorial “adjustments”. Within its actual borders, Moldova gained its independence from Russia in 1991. From the very early days, the newly independent republic was subjected to internal separatist movements supported by Russian military aggression (1992). In the last two decades the Republic of Moldova traversed a very profound economic and social crisis resulting in a sharp decrease of living standards and a massive emigration of an impoverished population in search for material stability. In its foreign policy, Moldova has constantly oscillated between the allegiance to the Community of Independent States and the path of European integration. Solid progress in the European integration process has been achieved in recent years (2009-present), after the fall of the Communist rule (2001-2009). In the light of recent developments, it seems that the geopolitical balance inclines West-wards, as a means for the Republic of Moldova to regain its natural European destiny and thus re-integrate its cultural and ethnic Romanian space.

Abstract. The Republic of Moldova is today tributary to its totalitarian past (1944–1991), during which has been built a planned economy, oriented towards satisfying the needs of a gigantic military-industrial complex. Important sectors, including environment protection and public health, have been completely neglected during many decades. Thus, the consequences of public authorities' chronical lack of vision, are reflected in the functioning of the waste management sector. In this article, after a short presentation of legal and institutional difficulties in the field of waste management, we point out several advantages resulting from the adoption of a new Waste Management Law. In compliance with the Republic of Moldova's obligations according to the Association Agreement with the European Union, the new Waste Management Law will attract important private investment in the sector, introduce the extended producers' responsibility mechanism, and allow for a correct and efficient management of hazardous waste. The adoption of a new Waste Management Law is the first and the most important step in the process of implementation of an Integrated Waste Management System. Keywords: Integrated Waste Management System, Association Agreement of the Republic of Moldova to the Euro-pean Union, extended producers' responsibility, management of hazardous waste.

Rezumat. Republica Moldova este astăzi tributara unui trecut totalitar (1944–1991), care a construit un sistem de economie planificată, orientată spre satisfacerea necesităților unui complex militar-industrial supradimensionat. Domenii importante, cum ar fi protecția mediului înconjurător și sănătatea publică, au fost neglijate aproape cu desăvârșire de-a lungul mai multor decenii. Consecințele unei lipse cronice de viziune a autorităților se regăsesc inclusiv în sectorul gestionarii deșeurilor. În acest articol, după o scurtă trecere în revistă a carențelor de ordin juridic și instituțional din domeniul gestionării deșeurilor, sunt prezentate câteva avantaje care ar rezulta din adoptarea unei noi Legi a Deșeurilor. Euro-conformă și în corespundere cu obligațiile asumate de către Republica Moldova în cadrul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, această nouă Lege a Deșeurilor va permite, printre altele, atragerea în sector a unor importante investiții private din exterior, introducerea mecanismului de responsabilitate extinsă a producătorului, o gestionare corectă și eficientă a deșeurilor periculoase. Adoptarea unei noi Legi a Deșeurilor este prima etapă, probabil cea mai importantă, în procesul de edificare a unui Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în Republica Moldova. Cuvinte-cheie: Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor, Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, responsabilitatea extinsă a producătorului, gestionarea deşeurilor periculoase.

Direct grafting of organic monolayers on Si is of prime interest in order to give specific properties to a silicon surface. However, for microelectronics applications, this possibility is hampered by the limited stability of the grafted layers. It has been previously established that alkyl layers attached to Si surfaces through Si-C bonds become unstable at 250 – 300°C, by desorption of alkenes. Changing the nature of the bonding to the surface might allow one to circumvent this desorption pathway and increase the layer stability. In our work, decanol and decyl aldehyde are reacted with the Si (111)-H surface at ~100°C during 20 hours in order to obtain alkoxy monolayers. FTIR measurements performed in ATR geometry show that the grafted molecule surface coverage is on the order of 33% after reaction with decanol and 50% after reaction with decyl aldehyde. Characterization by AFM essentially reveals that the morphology of the grafted surfaces is unaffected as compared to that of Si-H surfaces. However, the edges of the terraces at alcohol-grafted surfaces exhibit some pitting, probably due to the presence of water in the grafting liquid. Thermal stability studies show that alkoxy chains progressively disappear from the Si surface between 200 and 400°C. From the CH2/CH3 ratio in the CH region (2760 – 3070 cm-1), it appears that the chains undergo progressive dissociation by C-C bond breaking before their complete disappearance from the surface. Therefore, the thermal behaviour of alkoxy monolayers appears quite distinct from that of alkyl monolayers that tend to leave the surface in a much narrower temperature range (250 – 350°C), essentially via breaking of the Si-C bonds.

Possible ways to fight against the brain drain phenomenon in the Republic of Moldova
Abstract: The Republic of Moldova has been confronted, since its independence in 1991, to the brain drain phenomenon. In this article, several possible ways of diminishing the negative effects of the brain drain are proposed. Special attention needs to be drawn toward programs, facilitating temporary return of members of the Moldovan scientific diaspora to their country of origin. The integration of the Republic of Moldova into the European academic and scientific space is an important step on the country’s way towards European integration in general, and constitutes an efficient way to fight against negative effects of the brain drain phenomenon.

1. Introducere. Sumar executiv
1.1 Proiectul Energie și Biomasa în Moldova
Proiectul Energie și Biomasă în Moldova, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a fost lansat în anul 2011 cu scopul de a dezvolta sectorul biomasei în Republica Moldova. Prima fază a proiectului (2011 – 2014) a avut un buget de 14,56 milioane de euro și s-a concentrat pe crearea cerereii pe piața energiilor regenerabile din Republica Moldova, prin instalarea sistemelor de încălzire pe bază de biomasă în sectoarele public și privat. Un efort semnificativ a fost orientat în direcția dezvoltării sectorului de producere a biomasei solide în Republica Moldova. În prezent, principală sursă de biomasă solidă disponibilă în Republica Moldova sunt deșeurile rezultate din activitatea în domeniul agricol și în cel al industriei alimentare: paie, deșeuri de floarea-soarelui, deșeuri din pomicultură și viticultură, procesarea masei lemnoase în urmă curățirii pădurilor, alte deșeuri sau produse secundare.
În anul 2015 Proiectul Energie și Biomasă în Moldova a intrat în cea de-a două fază în cadrul Programului de Integrare și Cooperare a Parteneriatului Estic (EaPIC), fiind apreciat pentru gradul său avansat de corespundere cu obiectivele de dezvoltare a sectorului energiilor alternative. În contextul necesității de a sprijini și a consolida piața emergentă a biomasei, a doua fază a proiectului a fost extinsă până la finele anului 2018, cu un buget suplimentat de către Uniunea Europeană, în mărime de 9,46 milioane de euro [1].
Pe parcursul primei faze a proiectului (2011 – 2014) a fost instituit un nou tip de parteneriat public-privat (PPP) pentru serviciul public de furnizare a încălzirii pe bază de instalații de biomasă pentru un șir de instituții publice. Un proiect pilot în acest sens a fost dezvoltat în raionul Leova, oferind posibilitatea efectuării unei analize detaliate a riscurilor și oportunităților în privința acestui model. Proiectul pilot a demonstrat fezabilitatea acestui tip de model, iar un studiu suplimentar a arătat potențialul implementării unor parteneriate public-private similare și în alte raioane ale țării. După identificarea precondițiilor pentru replicarea modelului, au fost identificate elementele-cheie care asigură succesul unui astfel de PPP: sustenabilitatea serviciilor furnizate, asigurarea unor servicii profesionsite de operare și mentenanță a instalațiilor pe bază de biomasă, controlul calității biocombustibilului și profitabilitatea mutuală. În baza acestor concluzii, în perioada 2015 – 2017 au fost instituite două noi parteneriate public-private pentru furnizarea serviciului de încălzire a instituțiilor publice cu instalații pe bază de biomasă, în raioanele Ungheni și Nisporeni.

1.2 Conceptul de parteneriat public-privat
În sensul definit de către Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova, „Parteneriatul public-privat (PPP) este un acord contractual între o agenție publică și o entitate din sectorul privat [prin care...] abilitățile și activele fiecărui sector (publice și private) sunt partajate în furnizarea unui serviciu sau unei facilități pentru uzul publicului larg” [2]. În calitatea sa de instrument de realizare a proiectelor, parteneriatul public-privat este „un catalizator pentru dezvoltarea pe termen mediu și lung a infrastructurii și a serviciilor publice, îmbinând avantajele sectorului privat și ale sectorului public” [3].
Într-un parteneriat public-privat agenția publică își asumă responsabilitatea față de cetățeni pentru prestarea unui serviciu de interes public și definește gradul de implicare a sectorului privat în proiect. Spre deosebire de o procedura de privatizare, în cadrul unui parteneriat public-privat nu are loc transferul dreptului de proprietate către partenerul public, iar bunurile construite și/sau reabilitate în cadrul PPP-ului sunt trafserate agenției publice la expirarea contractului [3].
Instituirea unui parteneriat public-privat urmărește mai multe scopuri (printre care: partajarea responsabilităților și a riscurilor în procesul de dezvoltare a infrastructurii, atragerea investițiilor în realizarea unor proiecte de interes public, crearea locurilor de muncă, acumularea de capital, crearea unei concurente loiale pe piață de produse și servicii, ș.a.) și se conduce de o serie de principii prevăzute în legislație (egalitate și imparțialitate, transparență, cooperare, libertăți contractuale, etc.). Monitorizarea permanentă a derulării parteneriatului public-privat de către agenția publică asigură realizarea interesului public. Practica internațională și națională demonstrează, că un parteneriat public-privat de succes este rezultatul unei cooperări armonioase și al combinării punctelor forte ale celor două sectoare, public și privat.
Domeniul energetic, în sensul dezvoltării sectorului energetic din surse tradiționale și alternative figurează printre prioritățile abordării de tip PPP în Republica Moldova.

1.3 Metodologia de elaborare a Ghidului de bune practici
Acest Ghid de bune practici pentru instituirea și gestionarea unui parteneriat public-privat în domeniul biomasei solide prezintă concluziile obținute în urma analizei celor 3 PPP-uri existente în momentul scrierii sale, în raioanele Leova, Ungheni și Nisporeni ale Republicii Moldova. Aceste concluzii sunt rezultatul unei analize minuțioase a seturilor de documente cu privire la instituirea celor trei parteneriate, puse la dispoziția autorului de către reprezentanții Proiectului Energie și Biomasă în Moldova.
De asemenea, în procesul scrierii Ghidului, au fost obținute informații prin consultarea factorilor de decizie care au fost implicați direct în instituirea PPP-urilor: reprezentanți ai consiliilor raionale, conducători și reprezentanți ai instituțiilor publice beneficiare, reprezentanți ai partenerilor privați, funcționari din cadrul Agenției Proprietății Publice. Colectarea informațiilor s-a desfășurat prin efectuarea unor interviuri aprofundate, în cadrul acestor interviuri au fost completate chestionare detaliate, pregătite în acest scop. Unele interviuri au avut loc în cadrul unor vizite de studiu și de documentare la fața locului, în instituțiile publice participante la respectivele parteneriate.
Capitolul 2 al Ghidului prezintă o trecere în revistă a principalelor prevederi legale în domeniul instituirii parteneriatelor public-private, energiei regenerabile și funcționării autorităților administrației publice locale în Republica Moldova.
Capitolul 3 descrie angajamentele asumate de către Republica Moldova în domeniul protecției mediului înconjurător și al energiei regenerabile, argumentează posibilitatea de a folosi biomasa solidă în calitate de sursă pentru energia termică în Republica Moldova și face o prezentare succintă a potențialului țării noastre în domeniu. În acest capitol sunt prezentate și câteva dintre rezultatele Proiectului Energie și Biomasă în Moldova.
Capitolul 4 prezintă o serie de aspecte tehnice cu privire la efectuarea calculelor pentru încălzire, în scopul determinării tipului de centrală termică necesară pentru o instituție, detalii cu privire la funcționarea acestor centrale termice, și câteva informații utile despre piața instalațiilor de încălzire pe bază de biomasă și a echipamentelor auxiliare în Republica Moldova.
Capitolul 5 prezintă principalele etape în stabilirea unui parteneriat public-privat, indică modalitățile practice de realizare a acestor etape, și descrie rolurile asumate de către actorii implicați în procesul de instituire a unui parteneriat public-privat.
Capitolul 6 efectuează o trecere în revistă a principalelor riscuri care sunt posibile în instituirea și derularea unui parteneriat public-privat în domeniul furnizării energiei termice pe bază de biomasă, precum și modalitatea de partajare a acestor riscuri.
În Capitolul 7 sunt formulate o serie de recomandări practice, care sunt clasificate în 3 categorii: de ordin legal, de ordin financiar și de ordin tehnic.
Capitolul 8 prezintă o serie de Întrebări – Răspunsuri cu privire la principalele aspecte ale parteneriatului public-privat în domeniul biomasei.
Capitolul 9 conține o serie de concluzii cu privire la funcționarea parteneriatelor public-private în raioanele Leova, Ungheni și Nisporeni. Acestea au fost obținute prin intermediul interviurilor aprofundate și completării chestionarelor de către persoane responsabile de implementarea acestor parteneriate.
În fine, Capitolul 10 conține o serie de considerente finale (concluzii) ale prezentului Ghid.